La începutul acestui al XXI-lea secol şi al celui de-al III-lea mileniu, când viitorul planetei noastre este grav primejduit şi supravieţuirea omenirii de asemenea, suntem de părere că este de folos întreprinderea unui apel pentru o ecologie spirituală prin intermediul acestei exortaţii:

Să ne amintim că Terra pe care trăim astăzi există de peste patru miliarde de ani, că omul ca atare a apărut pe ea acum circa trei milioane de ani şi că în mai puţin de un secol el a pus-o în pericol.

Să ne amintim că două treimi din planeta noastră sunt acoperite de mări şi oceane, că propriul nostru trup este alcătuit din 75% apă şi că nu putem supravieţui fără ea.

Să ne amintim că pădurile sunt plămânii Terrei, că ele produc oxigenul pe care îl respirăm şi că fără ele nu ar exista atmosfera şi, prin urmare, nu ar exista viaţă.

Să ne amintim că animalele trăiau pe planeta noastră cu milioane de ani înainte de apariţia omului, că supravieţuierea omenirii depinde de ele şi că ele sunt fiinţe inteligente şi sensibile.

Să ne amintim că toate regnurile naturii sunt interdependente, că nu există nici gol nici frontiere între ele şi că ele sunt, fiecare la nivelul său şi în diferite forme, înzestrate cu conştienţă.

Să ne amintim că Terra este înconjurată de o aură electromagnetică care rezultă din energiile sale naturale şi că aceasta aură, combinată cu atmosfera, participă la viaţa.

Să ne amintim că existenţa planetei noastre nu este rodul hazardului sau rezultatul unei combinaţii de împrejurări, ci parte a unui Plan conceput şi îndeplinit de această Inteligenţă universală pe care o numim «Dumnezeu».

Să ne amintim că Terra nu este doar o planetă care permite fiinţelor umane să trăiască: ea este de asemenea mijlocul prin care sufletele lor se pot incarna ca să-şi împlinească evoluţia lor spirituală.

Să ne amintim că planeta noastră este o capodoperă a Creaţiei: chiar dacă nu singura în univers, este totuşi o raritate, iar pentru omenire este un mare privilegiu faptul de a trăi pe ea.

Să ne amintim că Terra nu ne aparţine, că ea a fost pusă la dispoziţia noastră pe timpul vieţii noastre şi că este patrimoniul cel mai preţios pe care îl putem transmite generaţiilor viitoare.

Să ne amintim că nu avem nici un drept faţă de planeta noastră, ci numai obligaţii: să o respectam, să o păstrăm, să o apărăm… Pe scurt: să o iubim.

Să ne amintim toate acestea, să le amintim copiilor noştri şi s-o facem ca fiind a noastră următoarea formulă:

«Terra humanitas que una sunt»

(Terra şi omenirea una sunt)

Distribuie pe Facebook Google+