Mandamus

Numărul 2

Mandamus Numărul 2

Concordanță

Această monografie fiind consacrată istoriei Ordinului nostru, vă propunem în concordanță un extras dintr-o lucrare a lui E. A. Wallis Budge care, la timpul său, era o autoritate în domeniul egiptologiei. El și-a consacrat o mare parte din viață pentru a studia trecutul glorios al civilizației egiptene. Pentru el nu exista niciun dubiu că această civilizație poseda o cunoaștere prestigioasă care făcea obiectul unui învățământ secret, transmis unui număr limitat de adepți. În calitate de membru al A.M.O.R.C., veți avea și voi acces la această cunoaștere.

«O dezvoltare progresivă trebuie să fi avut loc în Școlile de Mistere, și se pare că unele dintre ele erau cu totul necunoscute sub vechiul regat. Ne este imposibil să ne îndoim că aceste «Mistere» făceau parte din riturile egiptene. Se poate deci afirma că înaltul Ordin al Kheri-Hebs poseda o cunoaștere ezoterică și secretă pe care Maeștrii săi o păstrau cu grijă. Fiecare dintre aceștia, dacă interpretez corect aceasta evidență, poseda o gnoză, o cunoaștere superioară care niciodată nu fusese încredințată scrisului, și astfel au putut să crească sau să reducă domeniul de aplicare în funcție de împrejurări. În consecință este deci absurd să ne așteptăm să găsim pe papirusurile egiptene descrierea secretelor care formau cunoașterea ezoterică a Kheri-Hebs.»

E. A. Wallis Budge (1857-1934)

(În simbolul figurând în colțul superior stâng al acestei pagini, clepsidra desem- nează în mod tradițional scurgerea timpului. Echerul și compasul sunt instrumente de măsură care, combinate cu clepsidra, reprezintă perioadele pe care le dedicăm studiului monografiilor. În ceea ce privește simbolul din partea dreaptă, format dintr-un ansamblu de cărți dintre care fiecare are ca titlu numele unui subiect diferit, el evocă centrii de interes cărora fiecare rozacrucian le acordă atenția sa).

Dragă frater, dragă soror,

Înainte de a începe studiul sistematic al învățăturilor rozacruciene ni se pare util să vă oferim o privire de ansamblu asupra dimensiunii tradiționale și istorice a Ordinului la care de curând v-ați afiliat. O asemenea privire vă va permite să înțelegeți mai bine locul pe care A.M.O.R.C. îl ocupă în lumea ezoterismului.

În primul rând, trebuie să știți că inițialele A.M.O.R.C, sunt abrevierea numelui complet pe care Ordinul nostru îl poartă acum. În limba română, acest nume este «Anticul și Mistic Ordin al Roza-Crucii». În anumite texte și documente de arhivă el este desemnat prin literele A.A.O.R.R.A.C., care sunt abrevierea numelui latin pe care Ordinul îl avea în trecut, adică «Antiquus Arcanus Ordo Rosae Rubeae et Aureae Crucis», ceea ce înseamnă «Ordinul Antic și Secret al Rozei Roșii și al Crucii de Aur». Vă precizăm acest lucru din cauză că există câteva mișcări care, în denumirea lor, au integrat cuvântul „Rozicrucian” sau expresia „Roza-Cruce”, știind că o asemenea referință exercită o anumită atracție la public. Dar, aceste mișcări nu au nicio legătură cu autentica Tradiție Roza-Cruce, majoritatea lor fiind de altfel de creație recentă. Va trebui deci să fiți foarte prudent, deoarece expresiile „Ordin rozicrucian” sau „Ordin al Roza-Crucii” nu implică în mod necesar A.M.O.R.C. și nu sunt suficiente pentru a garanta autenticitatea a ceea ce este descris prin vocabula „Rozicrucian” sau „Roza-Cruce”. Pe de altă parte, Ordinul nostru nu a fost niciodată desemnat sub denumirea de Asociație, de Lectorium, de Societate, de Cerc sau cu alți termeni similari.

În ceea ce privește simbolul tradițional al A.M.O.R.C., el constă din o cruce aurită având o roză roșie în centrul ei. Oricât de mult ne-am putea întoarce în timp, acest simbol a fost mereu același și va rămâne pentru totdeauna la fel. Bineînțeles, el nu are niciun caracter religios. Crucea aurită reprezintă corpul fizic al omului și trandafirul roșu sufletul său în curs de evoluție.

Există un anumit număr de imitații ale simbolului veritabil al Ordinului nostru, acestea nefiind decât deviații de la emblema adevărată a Fraternității rozacruciene. Ca exemplu, o cruce oarecare purtând în jurul ei o coroană de roze, sau o cruce de Malta înconjurată de diverse flori, nu reprezintă în niciun fel Roza-Cruce tradițională și nu angajează în niciun caz A.M.O.R.C.

Tradiția Rozacruciană

A.M.O.R.C. nu este o mișcare filosofică de creație recentă. De fapt, Tradiția sa își trage originile din Școlile de Mistere din Egiptul antic. Așa cum arată numele lor, aceste Școli antice îi regrupau pe misticii înțelepți care se reuneau cu regularitate pentru a studia misterele existenței. Avizi de a ști și a cunoaște, acești mistici aspirau la o mai bună înțelegere a legilor naturale, universale și spirituale. În acest sens, cuvântul „mister”, în antichitate, adică în timpul vechilor civilizații egipteană, greacă și romană, nu avea semnificația care i se acordă astăzi. Altfel spus, el nu era sinonim cu „insolit” sau „straniu”. El desemna mai curând o gnoză, o înțelepciune secretă, cunoscută numai de Inițiați.

În Egiptul antic, una din primele Școli de Mistere fusese Școala osiriană. Învățăturile sale se refereau la viața, moartea și învierea zeului Osiris. Acestea erau prezentate sub forma de piese teatrale, sau mai exact de drame rituale. Doar persoanele care făceau dovada dorinței lor sincere de cunoaștere puteau asista la ele. Pe parcursul secolelor, Școlile de Mistere adăugară o dimensiune și mai inițiatică la știința pe care o transmiteau. Lucrările lor mistice luară atunci un caracter mai închis și se ținură exclusiv în templele care se construiseră în acel scop. Din ceea ce știm, în ochii Inițiaților cele mai sacre dintre acestea erau marile piramide de la Giza. Astfel, contrar afirmațiilor majorității istoricilor, aceste piramide nu au fost construite pentru a servi drept mormânt unui anumit faraon. Ele erau locuri de studiu și de inițiere mistică.

Inițierile în Misterele egiptene conțineau o fază ultimă în care candidatul făcea experiența unei morți simbolice. Alungit într-un sarcofag și menținut prin procedee mistice într-o stare intermediară, candidatului i se dădea posibilitatea de a se dedubla, adică de a cunoaște o separație momentană între corpul său și sufletul său. Această separație avea scopul să îi arate acestuia că era în mod clar o ființă dublă. Experimentând-o, acesta nu se mai putea îndoi că omul posedă o natură spirituală și că este destinat a se reintegra în Regatul divin. După ce făcea promisiunea de a nu dezvălui nimic din această inițiere și se angaja să urmeze calea misticismului, el era instruit treptat în cele mai ezoterice învățături pe care un muritor le putea primi.

Faraonii mistici

Tradiția rozacruciană relatează că faraonul Tutmes al III-lea (1504-1447 înainte de Hristos), considerat de istorici ca fiind unul dintre cei mai mari faraoni din cea de a XVIII-a dinastie, făcea parte dintre Inițiații care frecventau Școlile de Mistere din Egipt. În epoca sa acestea funcționau de o manieră total independentă și posedau propriile lor reglementări. După ce a fost desemnat de Kheri-Hebs pentru a succeda la tron tatălui său, Tutmes al III-lea decidea să regrupeze toate aceste Școli într-un singur Ordin condus prin reguli comune, cu scopul de a le constitui într-o Fraternitate unică. Date fiind inteligența sa și înțelepciunea sa, el fu ales pentru a-i fi Marele Maestru și se achită de această funcție până la moartea sa. Precizăm de asemenea că el fu primul suveran care purta titlul de Faraon, care era considerat drept incarnarea Înțelepciunii divine.

Aproximativ șaptezeci de ani mai târziu, faraonul Amenhotep al IV-lea se năștea în palatul regal din Theba. Admis foarte devreme în Ordinul fondat de Tutmes al III-lea, el îi deveni Mare Maestru și se ocupă cu structurarea învățăturilor și ritualurilor acelui Ordin. În paralel, el instaură în mod oficial monoteismul, și acest lucru, într-o epocă în care politeismul era răspândit pe toată suprafața Terrei. El își schimbă atunci numele și se numi Akhenaton ceea ce însemna Pios față de Aton. În plus, el fu inițiatorul unei revoluții în domeniile artei și culturii. Profund umanist, el își dedică toată existența pentru a lupta contra tenebrelor ignoranței și pentru a promova cele mai înalte idealuri. Puțin timp după moartea sa, care avu loc în 1350 înaintea erei noastre, puternicul cler din Teba reinstaură cultul lui Amon, însă opera sa făcea deja parte din istorie.

Din Egipt, Ordinul se răspândi în Grecia, în special prin intermediul lui Pitagora (572-492 înainte de Hristos), apoi în Roma antică, sub impulsul lui Plotin (203-270). Ȋn epoca lui Carol cel Mare (742-814), datorită filosofului Arnaud, el fu introdus în Franța, după care în Germania, în Anglia și în Țărilor de Jos. În secolele următoare, alchimiștii și templierii contribuiră la extinderea sa, atât în Occident cât și în Orient. Libertatea de conștiință adesea lipsind, Ordinul trebui să se disimuleze sub diferite nume și să funcționeze în mare secret. Totuși, el nu și-a încetat niciodată activitatea, perpetuându-și idealurile și învățăturile, participând direct sau indirect la avansarea artelor, științelor și a civilizației în general, recomandând totdeauna egalitatea sexelor și o reală fraternitate între oameni.

O reparație ciclică

În anumite teze privind istoria rozacruciană, se face referire la un personaj cu numele Christian Rosenkreutz (1378-1484) ca fiind fondatorul Fraternității Roza-Crucii. Aceasta este o eroare. În realitate, Ordinul deja exista de secole, însă el funcționa pe cicluri de activitate urmate de fiecare dată de o perioadă de adormire. Mai mult, atunci când sosea momentul de a se proceda la reapariția lui, erau luate dispoziții pentru a anunța deschiderea unui „mormânt” în care se găsea „corpul” unui „Mare Maestru, C.R.C.”, cu bijuterii rare și cu manuscrise care îi abilitau pe autorii descoperirii să treacă la trezirea Ordinului pentru un nou ciclu de activitate. Acest anunț era alegoric și inițialele C.R.C. nu desemnau o persoană care ar fi existat.

În lumina acestor explicații trebuie considerat legendarul Christian Rosenkreutz și istoria sa.

În secolul al XVII-lea Ordinul ieși din anonimatul său, în urma publicării a trei Manifeste imprimate în Germania și în Franța. Este vorba de „Fama Fraternitatis”, de „Confessio Fraternitatis” și de „Nunta chimică a lui Christian Rosenkreutz”, datând respectiv din 1614, 1615 și 1616. Aceste trei Manifeste, amestecând expuneri în același timp istorice și alegorice, fuseseră redactate de un Colegiu de rozacrucieni, Cercul de la Tubingen, din care făcea parte și Valentin Andreae (1586-1654). Câțiva ani mai târziu, în 1623, un afiș emanând de la „Colegiul principal al Roza-Crucii” fu placardat pe străzile Parisului. Acest afiș marca debutul unui nou ciclu al Ordinului, care atunci se făcu cunoscut public sub numele de „Ordinul Roza-Crucii”.

În 1693, sub conducerea Marelui Maestru Johannes Kelpius (1667-1708), rozacrucieni veniți din diferite țări ale Europei se îmbarcară pentru Lumea Nouă la bordul vasului „Sarah Maria”. La începutul lui 1694, ei debarcară în Philadelphia și se stabiliră acolo. Câțiva ani mai târziu unii dintre ei se duseră în vestul Pennsylvaniei și fondară o nouă colonie. După ce și-au creat propria imprimerie, ei înșiși editară un mare număr de capodopere de literatură exoterică și introduseră în America învățăturile Roza-Crucii. De asemenea sub impulsul acestor rozacrucieni europeni luară naștere numeroase instituții americane, iar lumea artelor și științelor cunoscu un avânt fără precedent în Statele Unite. Personaje eminente precum Benjamin Franklin (1706-1790) și Thomas Jefferson (1743-1826) fuseseră într-un contact strâns cu opera rozacruciană din această țară.

Ciclul actual

În anul 1801, în Statele Unite, Ordinul intră într-o perioadă de adormire. Cu toate acestea, el rămânea foarte activ, în Franța, în Germania, în Anglia, în Elveția, în Spania, în Rusia și în Orient. În 1909, Harvey Spencer Lewis (1883-1939), care studia ezoterismul de mai mulți ani și care era interesat în mod deosebit de filosofia rozacruciană, se duse în Franța, pentru a se întâlni cu responsabilii Ordinului. După ce a fost supus la numeroase examene și la diverse încercări, în Toulouse, el fu inițiat și însărcinat oficial să pregătească reapariția Ordinului Roza-Crucii în America, atunci când în Europa se profila primul război mondial.

Când totul fu pregătit pentru această renaștere, a fost pregătit un Manifest care fu publicat în Statele Unite pentru a anunța în această țară noul ciclu de activitate al Ordinului, care atunci a fost desemnat sub numele de «Anticul și Mistic Ordin al Roza-Crucii» (A.M.O.R.C.). Numit Imperator în mod regular, Harvey Spencer Lewis dezvoltă activitățile Ordinului în America și începu să pună învățăturile rozacruciene în formă scrisă, utilizând pentru asta arhivele care i-au fost încredințate de rozacrucienii din Franța. Astfel că A.M.O.R.C. deveni depozitarul autenticii Roza-Cruce în toate țările unde activitățile sale se puteau exercita liber.

Ales de membrii Consiliului Suprem în funcția de Imperator, este acum un italian, Claudio Mazzucco, care își asumă cea mai înaltă responsabilitate în A.M.O.R.C. În această calitate, el este garantul activităților rozacruciene pentru întreaga lume, asistat în această sarcină de Marii Maeștri ai diferitelor jurisdicții. El l-a succedat pe frater Christian Bernard, care a ocupat această funcție din 1990 până în 2019.

Dacă doriți mai multe informații privind structura actuală a A.M.O.R.C., vă sugerăm, dacă nu ați făcut-o deja, să vă procurați broșura intitulată «Stăpânirea vieții». În acest scop va fi suficient să faceți o cerere scrisă la Marea Lojă. Această broșură oferă o explicație precisă cu privire la maniera în care funcționează Ordinul nostru, atât pe plan mondial cât și la nivelul diferitelor jurisdicții care îl compun. În plus, broșura constituie și un bun suport pentru a prezenta A.M.O.R.C. persoanelor interesate de misticism. Pentru asta, vouă vă revine datoria de a asculta pe aceia care sunt în căutarea unei mai mari Lumini. Dacă considerați că Fraternitatea noastră mistică poate răspunde așteptării lor, nu ezitați a le vorbi atunci când circumstanțele se pretează. De asemenea, puteți să le sugerați consultarea website-ului www.amorc-romania.org În următoarea monografie, vă vom prezenta planul de studiu urmat în Ordinul nostru. În acest fel, veți avea o idee generală privind subiectele tratate în învățăturile rozacruciene și veți putea astfel măsura valoarea Cunoașterii pe care o veți obține pe parcursul următorilor ani.

Cu cele mai bune urări de Pace Profundă,

Sincer și fratern.

MAESTRUL CLASEI VOASTRE

Aplicație Practică

«Ceea ce vrei să faci, fă-o rapid. Nu lăsa pe mâine ceea ce poți face astăzi.»

Extras din «Ție îți încredințez»

În mod regulat vi se va propune o Aplicație Practică a monografiei pe care ați studiat-o. După caz, va putea fi vorba de efectuarea unei experiențe, de un exercițiu de îndeplinit, de o reflecție căreia va trebui să îi acordați atenție sau de o cercetare de realizat.

În legătură cu această monografie, vă propunem o listă de lucrări consacrate Rozacrucianismului, Ordinului Roza-Cruce sau Roza-Crucienilor, dintre care unele se referă direct la A.M.O.R.C. Dacă aveți posibilitatea, consultați aceste lucrări, fiindcă acestea constituie o sursă de informații interesante privind Tradiția Rozacruciană.

  • Nunta chimică a lui Christian Rosencreutz – Fama Fraternitatis – Confessio Fraternitatis, Editura Herald (2013)
  • Istoria Rozacrucienilor, Paul Sédir, Editura Herald (2010)
  • Rosicrucian questions and answers, Christian Bernard, AMORC (2001)
  • Rosicrucian History and Mysteries, Christian Rebisse, Diffusion Rosicru- cienne (2003)
  • The American Rosae Crucis: a magazine of life’s mysteries, AMORC (1916)
  • La Lumière des Rose-Croix, Frances A. Yates, Éd. Retz (1985)
  • Accès de l’Ésoterisme occidental, Antoine Faivre, Éd. Gallimard (1996)
  • Rose-Croix d’hier et d’aujourd’hui, Serge Hutin, Éd. Louise Courteau (1997)
  • Pensées de Rose-Croix, Diffusion Rosicrucienne (2010)
  • Les Sociétés Secrètes, Larousse (2011)

Rezumatul acestei monografii

După ce ați studiat cu atenție această monografie citiți cu atenție rezumatul de mai jos. El conține principiile majore asupra cărora trebuie să reflectați și să meditați pe parcursul următoarelor zile. Dacă unul dintre puncte vă pune o problemă de înțelegere, consultați această monografie și reveniți la explicațiile corespunzătoare. Mai mult, vă sfătuim să recitiți acest rezumat chiar înainte de a începe următoarea voastră perioadă de sanctum.

  • Inițialele „A.M.O.R.C.” înseamnă „Anticul și Mistic Ordin al Roza-Crucii”.
  • Literele „A.A.O.R.R.A.C.” sunt abrevierea numelui latin pe care Ordinul îl avea în trecut, adică „Antiquus Arcanus Ordo Rosae Rubeae et Aureae Crucis”.
  • Expresiile „Ordin rozacrucian” sau „Ordinul Roza-Crucii” nu implică în mod necesar A.M.O.R.C. și nu sunt suficiente pentru a garanta autenticitatea a ceea ce este descris prin vocabulele Rozacrucian sau Roza-Cruce.
  • A.M.O.R.C. nu a fost niciodată desemnat sub denumirea de asociație, de lectorium, de societate, de Cerc sau cu alți termini similari.
  • Simbolul tradițional al A.M.O.R.C. constă în o cruce aurită cu o roză roșie în centrul ei.
  • Din punct de vedere tradițional, A.M.O.R.C. se trage din Școlile de Mistere ale Egiptului antic și este legat în special de faraonii Tutmes al III-lea și Akhenaton.
  • Din punct de vedere pur istoric, în secolul al XVII-lea rozacrucienii se fă- cură cunoscuți publicului, odată cu apariția a trei Manifeste: Fama Frater- nitatis (1614), Confessio Fraternitatis (1615) și Nunta chimică a lui Chris- tian Rosenkreutz (1616).
  • În zilele noastre, A.M.O.R.C. este considerat moștenitorul autenticii Tradi- ții Roza-Cruce și este răspândit în întreaga lume.
Back to Grad