În 1623, rozacrucienii au placardat pe pereții din Paris afișe misterioase și intrigante. Iată textul acestora:
„Noi, delegați ai Colegiului principal al Roza-Crucii, facem un sejur vizibil și invizibil în acest oraș, prin Grația celui Preaînalt, către Care se îndreaptă inima celor Drepți. Noi arătăm și învățăm cum să vorbim, fără cărți și însemne, toate soiurile de limbi ale țărilor în care vrem să fim pentru a-i scoate pe oameni, semenii noștri, din eroarea morții. Dacă cineva dorește să ne vadă doar din curiozitate, el nu va comunica cu noi niciodată, însă dacă voința îl poartă cu adevărat spre a se înscrie în registrul Confraternității noastre, noi, cei care judecăm gândurile, îl vom face să vadă adevărul promisiunilor noastre; astfel că nicicum nu arătăm locul reședinței noastre în acest Oraș, întrucât gândurile alăturate voinței reale a cititorului vor fi în stare să ne facă cunoscuți lui și pe el nouă.”