Istorie

Simbolul

O cruce aurită având un trandafir roșu în centru. Crucea reprezintă corpul uman iar trandafirul înflorind simbolizează sufletul în procesul său de evoluție.

Natura

Mișcare internaţională filozofică, inițiatică și tradițională, non-sectară, non-religioasă, apolitică şi deschisă în egală măsură bărbaților şi femeilor, fără deosebire de rasă, religie sau poziţie socială.

Scopul

Perpetuarea învăţăturilor filozofice care au fost adoptate de către Roza-Crucieni de-a lungul secolelor. Aceste învățături se referă la misterele universului, ale naturii și ale omului însuși.

Numărul de membri

În jurul a 250.000 în întreaga lume.

Originea tradițională

Tradiţia rozacruciană provine din Şcolile de Mistere ale Egiptului antic, din timpul dinastiei a XVIII-a, cu aproximativ 1500 de ani înainte de era creştină. În aceste şcoli, a căror existenţă este acum recunoscută de majoritatea istoricilor şi egiptologilor, Iniţiaţii se întâlneau cu scopul de a studia misterele Creaţiei – de unde vine şi cuvântul „misticism”, ceea ce înseamnă literalmente „studiu al misterelor”.

De-a lungul timpului, acest studiu a dat naştere unei gnoze care s-a transmis în continuare în Grecia antică, în Imperiul Roman şi în Europa medievală pentru a fi, în sfârşit, preluată de Roza-Crucienii din secolul al XVII-lea.

Originea istorică

Pe plan pur istoric, în 1623 Roza-Crucienii au părăsit anonimatul lor şi s-au făcut cunoscuţi în Franţa prin intermediul unei placarde afişate pe străzile din Paris: „Noi, Delegați ai Colegiului principal al Roza-Crucii, facem un sejur vizibil şi invizibil în acest oraş…”.

Cu câţiva ani mai înainte, ei au pus în circulaţie trei Manifeste destinate gânditorilor acelor vremuri: „Fama Fraternitatis” (1614), „Confessio Fraternitatis” (1615) şi „Nunta Chimică a lui Christian Rosenkreutz” (1616). În martie 2001, A.M.O.R.C. a publicat un al patrulea Manifest: „Positio Fraternitatis Rosae Crucis”, urmat de un altul în 2014: „Appellatio Fraternitatis Rosae Crucis”.

În secolul al XVIII-lea, a existat o legătură strânsă între Roza-Cruce şi Francmasonerie, dar aceste două organizaţii sunt acum pe deplin independente.

De la începutul secolului al XX-lea, A.M.O.R.C. susţine Ordinul Martinist Tradiţional, mişcare ce provine de la filozoful francez Louis-Claude de Saint Martin (1743-1803).

Reapariția

În 1909, Harvey Spencer Lewis (1883-1939), ezoterist american care se interesa de mai mulţi ani de rozacrucianism, s-a dus la Toulouse pentru a se întâlni cu Roza-Crucienii din Franţa, unde Ordinul era aproape adormit. Ei l-au iniţiat şi i-au încredinţat misiunea de a reactiva Ordinul în Statele Unite, în scopul de a-l reintroduce în Europa atunci când condiţiile ar fi mai favorabile (spectrul Primului Război mondial începea să se schiţeze).

Harvey Spencer Lewis şi-a îndeplinit misiunea şi i-a dat Ordinului numele de „Antiquus Mysticusque Ordo Rosae Crucis” (Anticul şi Mistic Ordin al Roza-Crucii), punând astfel în evidenţă originile sale istorice şi tradiţionale. După cel de-al Doilea Război mondial, A.M.O.R.C. s-a răspândit treptat în întreaga lume.