Istorie

Simbolul

O cruce aurită având un trandafir roșu în centru. Crucea reprezintă corpul uman iar trandafirul înflorind simbolizează sufletul în procesul său de evoluție.

Natura

Mișcare internaţională filozofică, inițiatică și tradițională, non-sectară, non-religioasă, apolitică şi deschisă în egală măsură bărbaților şi femeilor, fără deosebire de rasă, religie sau poziţie socială.

Scopul

Perpetuarea învăţăturilor filozofice care au fost adoptate de către Roza-Crucieni de-a lungul secolelor. Aceste învățături se referă la misterele universului, ale naturii și ale omului însuși.

Numărul de membri

În jurul a 250.000 în întreaga lume.

Originea tradițională

Tradiţia rozacruciană provine din Şcolile de Mistere ale Egiptului antic, din timpul dinastiei a XVIII-a, cu aproximativ 1500 de ani înainte de era creştină. În aceste şcoli, a căror existenţă este acum recunoscută de majoritatea istoricilor şi egiptologilor, Iniţiaţii se întâlneau cu scopul de a studia misterele Creaţiei – de unde vine şi cuvântul „misticism”, ceea ce înseamnă literalmente „studiu al misterelor”.

De-a lungul timpului, acest studiu a dat naştere unei gnoze care s-a transmis în continuare în Grecia antică, în Imperiul Roman şi în Europa medievală pentru a fi, în sfârşit, preluată de Roza-Crucienii din secolul al XVII-lea.

Originea istorică

Pe plan pur istoric, în 1623 Roza-Crucienii au părăsit anonimatul lor şi s-au făcut cunoscuţi în Franţa prin intermediul unei placarde afişate pe străzile din Paris: „Noi, Delegați ai Colegiului principal al Roza-Crucii, facem un sejur vizibil şi invizibil în acest oraş…”.

Cu câţiva ani mai înainte, ei au pus în circulaţie trei Manifeste destinate gânditorilor acelor vremuri: „Fama Fraternitatis” (1614), „Confessio Fraternitatis” (1615) şi „Nunta Chimică a lui Christian Rosenkreutz” (1616). În martie 2001, A.M.O.R.C. a publicat un al patrulea Manifest: „Positio Fraternitatis Rosae Crucis”, urmat de un altul în 2014: „Appellatio Fraternitatis Rosae Crucis”.

În secolul al XVIII-lea, a existat o legătură strânsă între Roza-Cruce şi Francmasonerie, dar aceste două organizaţii sunt acum pe deplin independente.

De la începutul secolului al XX-lea, A.M.O.R.C. susţine Ordinul Martinist Tradiţional, mişcare ce provine de la filozoful francez Louis-Claude de Saint Martin (1743-1803).

Reapariția

În 1909, Harvey Spencer Lewis (1883-1939), ezoterist american care se interesa de mai mulţi ani de rozacrucianism, s-a dus la Toulouse pentru a se întâlni cu Roza-Crucienii din Franţa, unde Ordinul era aproape adormit. Ei l-au iniţiat şi i-au încredinţat misiunea de a reactiva Ordinul în Statele Unite, în scopul de a-l reintroduce în Europa atunci când condiţiile ar fi mai favorabile (spectrul Primului Război mondial începea să se schiţeze).

Harvey Spencer Lewis şi-a îndeplinit misiunea şi i-a dat Ordinului numele de „Antiquus Mysticusque Ordo Rosae Crucis” (Anticul şi Mistic Ordin al Roza-Crucii), punând astfel în evidenţă originile sale istorice şi tradiţionale. După cel de-al Doilea Război mondial, A.M.O.R.C. s-a răspândit treptat în întreaga lume.

Personaje celebre

În secolele trecute, mulţi oameni celebri au fost membri ai Ordinului Roza-Cruce sau au fost în contact cu acesta. Printre ei:

Paracelsus (1493-1541)
Medic, alchimist și filosof elvețian, a fost unul dintre pionierii „Revoluției Medicale“ a Renașterii, subliniind valoarea observării în dialog cu înțelepciunea primită.
Francis Bacon (1561-1626)
Considerat ca fiind unul dintre fondatorii revoluției științifice, a fost un om de stat, filosof, om de știință și eseist, precum și Imperator al rozacrucienilor în secolul al XVII-lea.
Michael Maier (1568-1622)
Medic, filosof și alchimist neamț, este autorul celebrului tratat alchimic Atalanta Fugiens.
Robert Fludd (1574-1637)
Polimat, alchimist, astrolog, matematician și cosmolog englez, viața lui a fost puternic legată de ezoterism.
Jacob Böhme (1575-1624)
Mistic neamț, a avut experiențe de revelație pe tot parcursul vieții sale și le-a transcris în lucrări din care cea mai bine cunoscută este Aurora.
Comenius (1592-1670)
Educator, om de știință și scriitor ceh, este considerat patronul spiritual al UNESCO.
René Descartes (1596-1650)
Filosof, fizician și matematician francez, faimos în special datorita contribuției sale revoluționare în domeniul filosofiei și al științei.
Elias Ashmole (1617-1692)
Astrolog si alchimist britanic, a fost unul dintre membrii fondatori ai Royal Society.
Baruch Spinoza (1632-1677)
Filosof olandez de origine portugheză, supranumit „Prințul filosofilor“, a fost unul dintre precursorii Iluminismului și a devenit celebru în mod special pentru concepțiile sale despre ființa și universul.
Wilhelm Leibniz (1646-1716)
Polimat și filosof neamț, este renumit pentru filosofia sa de caracter monist și fundamental optimist.
Benjamin Franklin (1706-1790)
Polimat și om de stat american, unul dintre liderii Revoluției Americane, a devenit celebru de asemenea pentru viziunile sale de respect și toleranță față de toate credințele și pentru cele treisprezece „Virtuți“ ale sale.
Joséphin Péladan (1858-1918)
Dramaturg și ezoterist francez, a promovat renașterea interesului față de Rozacrucianism la belle époque pariziene, revitalizând mișcarea rozacruciană.
Claude Debussy (1862-1918)
Compozitor francez, este una dintre cele mai mari figuri din istoria muzicii, poreclit și „revoluționarul tăcut“, datorită inovațiilor pe care le-a favorizat în muzica secolului XX. Relația sa cu Roza-Crucea datează din anii 1890, iar preocupările sale ezoterice se manifestează de-a lungul operei sale.
Marie Corelli (1864-1924)
Scriitor englez mistic, lucrările ei au atras atenția publicului la concepte cum ar fi proiecția astrală, reîncarnarea și misticismul.
Papus (1865-1916)
Medic francez și ocultist, a fost fondatorul Școlii Hermetice din Paris si a dirijat celebra revistă franceză de ocultism L'Initiation, fiind o figură proeminentă la conducerea mișcărilor rozacruciene și martiniste în Franța.
Érik Satie (1866-1925)
Compozitor și pianist francez, a fost o figură de avangardă a muzicii secolului al XX-lea, lucrările sale arătând către noi orizonturi și inspirând mișcări cum ar fi minimalismul. Împreună cu Debussy, a participat la mișcarea rozacruciană condusă de Joséphin Péladan.
Nicolas Roerich (1874-1947)
Pictor, scriitor, istoric și poet rus, a fost un vizionar și mistic, legat al A.M.O.R.C. în Orient și creator al „Steagului Păcii“.
Édith Piaf (1915-1963)
Cântăreață franceză, este considerată una dintre cele mai mari voci din istorie. S-a afiliat la A.M.O.R.C. în 1955. Piesa sa „Soudain Une Vallée“ ilustrează fericirea pe care a simțit-o când a devenit rozacruciană și face aluzie la „Pacea Profundă“ atât de dragă rozacrucienilor.
Yves Klein (1928-1962)
Artist plastic francez, considerat una dintre cele mai enigmatice figuri ale artei, operele sale manifestează o preocupare metafizic-filosofică, conducând audierea la experimentarea unei stări care transcende contemplarea pur intelectuală a artei.