DECLARAȚIA ROZACRUCIANĂ A OBLIGAȚIILOR OMULUI
Prolog
Din momentul în care oamenii au devenit conștienți de necesitatea de a trăi în societăți organizate, ei au generat diverse forme de guvernare pentru a asigura funcționarea acestora. Până în ziua de azi, se pare că prin democrație se exprimă cel mai bine interesele și aspirațiile oamenilor în particular, și cele ale popoarelor în general. Într-adevăr, cu toate că acest sistem este imperfect și are multe deficiențe, în prezent societățile democratice sunt cele care garantează cel mai bine drepturile omului, așa cum sunt acestea definite în Declarația universală.
Dar dacă respectarea drepturilor fiecăruia este temelia oricărei democrații, orice democrație care nu încurajează respectarea drepturilor corespunzătoare poartă în ea germenii decadenței și favorizează apariția unei dictaturi. După cum Istoria a arătat-o, buna funcționare a unei societăți depinde de un just echilibru între drepturile și obligațiile fiecărui om. Atunci când acest echilibru ajunge să fie rupt, indiferent dacă se produce la nivelul guvernanților sau la cel al guvernaților, totalitarismele cele mai extreme pun stăpânire pe situație și aruncă națiunile implicate în haos și în barbarie.
La începutul celui de-al XXI-lea secol constatăm că în multe țări în care democrația a devenit un acquis de lungă durată, drepturile cetățenilor prevalează asupra obligațiilor ce le revin ca oameni, astfel încât echilibrul este, dacă nu rupt între unele și altele, cel puțin foarte amenințat. De teamă ca în aceleași țări acest dezechilibru să nu se amplifice și să nu se ajungă la un regres al condiției umane, prezentăm această Declarație a obligațiilor omului tuturor celor care împărtășesc cu noi această îngrijorare:
Declarație
- Articolul 1: Fiecare om are obligația de a respecta fără părtinire drepturile omului, așa cum sunt ele definite în Declarația universală.
- Articolul 2: Fiecare om are obligația de a se respecta pe sine însuși și de a nu-și degrada corpul sau conștiința prin comportamente sau practici care pun în discuție demnitatea sa sau integritatea sa.
- Articolul 3: Fiecare om are obligația de a-i respecta pe ceilalți, fără deosebire de rasă, sex, religie, clasă socială, comunitate sau de oricare alt element aparent distinctiv.
- Articolul 4: Fiecare om are obligația de a respecta legile țării în care trăiește, cu mențiunea că aceste legi trebuie să aibă la bază respectarea drepturilor lui cele mai legitime.
- Articolul 5: Fiecare om are obligația de a respecta credințele religioase ale altora și opiniile lor politice, atât timp cât acestea nu aduc atingere persoanei umane și societății.
- Articolul 6: Fiecare om are obligația de a fi binevoitor în gând, în cuvânt și în acțiune, astfel încât să fie un agent de pace socială și un exemplu pentru alții.
- Articolul 7: Fiecare om în vârstă, aflat în starea sau în condiția de a munci, are obligația să o facă, pentru a-și satisface propriile nevoi sau pe cele ale familiei sale, pentru a fi util societății, pentru a se dezvolta pe plan personal, sau pur și simplu pentru a nu se scufunda în lenevie.
- Articolul 8: Fiecare om având în sarcină educația unui copil are obligația de a-i insufla acestuia curaj, toleranță, non-violență, generozitate și, în general, virtuți care vor face din el un adult respectabil și responsabil.
- Articolul 9: Fiecare om are obligația de a acorda asistență oricui este în pericol, fie intervenind direct, fie făcând cele necesare pentru ca persoanele abilitate a interveni să o facă.
- Articolul 10: Fiecare om are obligația de a considera întreaga omenire ca pe familia sa și de a se comporta, în orice circumstanță și în orice loc, ca un cetățean al lumii, făcând astfel din umanism temelia comportamentului său și a filozofiei sale.
- Articolul 11: Fiecare om are obligația de a respecta bunurile altora, indiferent dacă ele sunt private sau publice, individuale sau colective.
- Articolul 12: Fiecare om are obligația de a respecta viața umană și de a o considera drept cel mai prețios bun care există în această lume.
- Articolul 13: Fiecare om are obligația de a respecta natura și de a o proteja, astfel încât generațiile prezente și viitoare să poată beneficia de ea pe toate planurile și să vadă în ea un patrimoniu universal.
- Articolul 14: Fiecare om are obligația de a respecta animalele și de a le considera cu adevărat ființe, nu numai vii, ci de asemenea conștiente și sensibile.
Epilog
Dacă toți oamenii s-ar achita de aceste obligații fundamentale, ar rămâne puține drepturi de revendicat, pentru că fiecare ar beneficia de respectul pe care îl merită și ar putea trăi fericit în societate. Din acest motiv orice democrație n-ar trebui să se limiteze la promovarea unui „Stat de drepturi”, caz în care echilibrul menționat în Prolog nu poate fi menținut. Este, în egală măsură, imperativ ca democrația să susțină un „Stat de obligații”, astfel încât fiecare cetățean să exprime prin comportamentul său ceea ce are omul mai bun în el. Numai bazându-se pe acești doi piloni, civilizația își va putea asuma pe deplin statutul său umanitar.
21 septembrie 2005 – Anul R+C 3358